miercuri, 25 ianuarie 2012

Programarea microcontrollerelor PIC - Lecția 3

Cerințe preliminare


Înainte de a porni la drum este necesar:

1. să aveți o placă de dezvoltare minimală
Pentru placa de dezvoltare există două posibilități:
   - fie o veți construi (în fond sunteți electroniști și DIY-eri, nu-i așa?)
   - fie o veți cumpăra (dacă aveți de unde)

În privința plăcii de dezvoltare, în cazul în care o veți construi singur, este bine să vă gandiți că există în esență două abordări. Prima este de tipul "totul într-un singur loc" (o placă cât mai completă posibil). Aceasta ar trebui să integreze un soclu robust (eventual ZIF) și diverse elemente "periferice":
- microswitch-uri
- leduri
- memorie EEPROM
- ceas de timp real (RTC)
- interfață RS232 și / sau RS 485
- interfață pentru LCD alfanumeric și / sau grafic
- interfață pentru card SD

- circuite integrate pentru comenzi de putere (tranzistoare Darlington, ULN2003, relee) 

Modele tipice sunt plăcile de dezvoltare produse de firma Mikroelektronika (www.mikroe.comwww.mikroe.com) sau cunoscuta placă poloneză EvB4.3 (http://zestawyuruchomieniowe.pl/). 



Dincolo de avantajele indiscutabile, există însă și câteva dezavantaje importante:
- complexitatea abordării
- o abordare judicioasă a alocării pinilor soclului ZIF la utilizarea de microcontrollere cu diverse capsule (8, 14, 16, 18, 28, 40 pini)
- indiferent de complexitate, întotdeauna va fi necesară conectarea cu plăci de extensie externe (pentru componente neprevăzute pe placă)

Al doilea tip de abordare este cel "modular" (o placa pe care să existe microcontrollerul, extensiile de porturi, eventual alimentarea și un convertor USB - serial). În acest sens, un exemplu faimos este cel al plăcii Arduino, împreună cu plăcile sale de extensie (numite shield-uri). 


Sunt sigur, ați înțeles deja: prețul plătit pentru o construcție mai simplă a plăcii este că fiecare aplicație ar putea avea nevoie de un shield dedicat. 

Bazat pe microcontrollerele AVR (Atmel), modelul de succes Arduino a câștigat nenumărați adepți, dar și competitori. În acest sens se pot aminti Pinguino, cu variante pe 8 sau 32 de biți (www.pinguino.cc). În imagine este PIC32 Pinguino produsă de firma bulgară Olimex (www.olimex.com).


Dar despre cele mai noi apariții vom vorbi în lecția următoare...

2 comentarii:

  1. Soclu ZIF cu pinii în socket iar circuitul cu terminalele pastile, în adâncime 1,5 mm. Asta pentru a evita contactul degetelor electrizate cu tranzistorii.
    Mă gândeam că se poate, chiar, automatiza socketul. Un controler de motoraș, două brațe canelate, un microreductor de turație, tensiune de 3,3V and voila ...

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred ca este destul de complicat. Soclurile ZIF au intr-adevar rost acolo unde exista un numar mare de solicitari (soclurile negre Aries cred ca erau garantate la 25.000 de utilizari!), mai ales in programatoarele universale (care suporta un numar mare de dispozitive din tot felul de familii, microcontrollere, memorii, circuite logic programabile), nu in cele dedicate. In programatoarele dedicate unei familii am folosit socluri de buna calitate (nu ZIF) pe care nu am apucat sa le stric.

    RăspundețiȘtergere