Programarea microcontrollerelor PIC - Lecția 3
Cerințe preliminare
Înainte de a porni la drum este necesar:
1. să aveți o placă de dezvoltare minimală
Pentru placa de dezvoltare există două posibilități:
- fie o veți construi (în fond sunteți electroniști și DIY-eri, nu-i așa?)
- fie o veți cumpăra (dacă aveți de unde)
În privința plăcii de dezvoltare, în cazul în care o veți construi singur, este bine să vă gandiți că există în esență două abordări. Prima este de tipul "totul într-un singur loc" (o placă cât mai completă posibil). Aceasta ar trebui să integreze un soclu robust (eventual ZIF) și diverse elemente "periferice":
- leduri
- memorie EEPROM
- ceas de timp real (RTC)
- interfață RS232 și / sau RS 485
- interfață pentru LCD alfanumeric și / sau grafic
- interfață pentru card SD
- circuite integrate pentru comenzi de putere (tranzistoare Darlington, ULN2003, relee)
Modele tipice sunt plăcile de dezvoltare produse de firma Mikroelektronika (www.mikroe.comwww.mikroe.com) sau cunoscuta placă poloneză EvB4.3 (http://zestawyuruchomieniowe.pl/).
Dincolo de avantajele indiscutabile, există însă și câteva dezavantaje importante:
- complexitatea abordării
- o abordare judicioasă a alocării pinilor soclului ZIF la utilizarea de microcontrollere cu diverse capsule (8, 14, 16, 18, 28, 40 pini)
- indiferent de complexitate, întotdeauna va fi necesară conectarea cu plăci de extensie externe (pentru componente neprevăzute pe placă)
Al doilea tip de abordare este cel "modular" (o placa pe care să existe microcontrollerul, extensiile de porturi, eventual alimentarea și un convertor USB - serial). În acest sens, un exemplu faimos este cel al plăcii Arduino, împreună cu plăcile sale de extensie (numite shield-uri).
Bazat pe microcontrollerele AVR (Atmel), modelul de succes Arduino a câștigat nenumărați adepți, dar și competitori. În acest sens se pot aminti Pinguino, cu variante pe 8 sau 32 de biți (www.pinguino.cc). În imagine este PIC32 Pinguino produsă de firma bulgară Olimex (www.olimex.com).
